〉În prezent foarte multe cazuri sunt diagnosticate în stadiul localizat – atunci când cancerul este limitat la prostată, de aceea îndepărtarea chirurgicală a prostatei – prostatectomia radicală – este efectuată la un număr mare de pacienți. Această intervenție chirurgicală este aleasă cu precădere pentru subiecții cu speranță teoretică de viață de cel puțin 10 ani.
〉Prostatectomia radicală este o intervenție chirurgicală de complexitate ridicată, cu viză radicală, în care sunt îndepărtate glanda prostatică în întregime și uretra prostatică, împreună cu veziculele seminale și, în funcție de stadiul bolii și grupa de risc, ganglionii limfatici. Astfel, se produce o discontinuitate a tractului urinar, porțiunea următoare a uretrei restante – uretra membranoasă, fiind conectată, la finalul intervenției, la vezica urinară.
Cele mai importante complicații potențiale specifice acestei intervenții chirurgicale, din punct de vedere al calității vieții, în cazul cancerului de prostată, sunt:
• incontinența urinară (pierderi involuntare de urină) cu diferite grade de severitate, de la ușoară până la totală;
• incapacitatea de a obține o erecție (disfuncție erectilă).
〉Această intervenție chirurgicală poate fi realizată prin tehnică deschisă sau minim-invazivă. Tehnicile minim-invazive sunt intervenții laparoscopice sau intervenții laparoscopice asistate robotic, neexistând până la acest moment o tehnică chirurgicală superioară celeilalte din punct de vedere oncologic (al supraviețuirii specifice bolii, cauzate de cancerul de prostată).
Oricare ar fi tehnica aleasă, procedura chirurgicală se efectuează sub anestezie generală cu intubație, iar pacienții sunt monitorizați de obicei în secția de terapie intensivă cel puțin o zi și apoi pe secția de urologie. Este nevoie de o perioadă în care se urmărește evoluția anastomozei uretro-vezicale (modului în care a fost realizată conectarea uretrei la vezica urinară).
În total, spitalizarea variază între 6 și 14 zile, în funcție de experiența clinicii de urologie în acest tip de intervenție chirurgicală, dar și de metoda operatorie aleasă.
〉După operație, se anticipează alte 2-4 săptămâni până la recuperare. Această perioadă poate fi prelungită în funcție de complicațiile post-operatorii. Urmează verificări regulate, pe parcursul mai multor ani, pentru măsurarea nivelului PSA (de regulă la șase săptămâni după intervenția chirurgicală, mai mic de 0,2 ng/ml), monitorizarea stării clinice și a complicațiilor. Fiecare centru trebuie să aibă capacitatea de a efectua nu numai intervenția chirurgicală radicală, dar și tratamentul incontinenței urinare sau disfuncției erectile, în cazul în care acestea apar și pacientul dorește tratament. Avantajele tehnicilor minim invazive se referă în general la spitalizare mai redusă, recuperare mai rapidă, revenire mai rapidă la serviciu, hemoragie minimă și risc mai mic de transfuzii sangvine.
〉Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, rata complicațiilor depinde în primul rând de experiența fiecărui chirurg și a echipei sale. Vârsta pacientului și starea generală de sănătate înainte de operație au un anumit rol în ceea ce privește riscul de apariție a complicațiilor.
〉Pe baza rezultatului histo-patologic (evaluarea țesutului prostatei de către medicul anatomo-patolog) există, în anumite situații, (restanță tumorală, invazie peri-neurală, etc.) posibilitatea asocierii radioterapiei pelvine la nivelul câmpului chirurgical.
〉Radioterapia poate fi indicată și dacă se observă recidiva tumorală în perioada de urmărire (cel mai frecvent prin creșterea nivelului PSA de la o valoare inițială aproape de zero, urmată apoi de confirmarea reapariției cancerului cu ajutorul examenelor imagistice).