〉Această stopare a secreției de testosteron se preferă a fi o blocadă androgenică totală (castrare chimică), ce se poate obține prin administrarea unei injecții lunare, trimestriale sau semestriale cu agenți terapeutici de tip agonist de Lh-Rh sau antagonist de Lh-Rh (în funcție de disponibilitatea agenților terapeutici la medicul dumneavoastră oncolog; în România acest tip de tratament se efectuează preponderent în serviciile de oncologie, cu recomandarea medicului urolog și/sau oncolog) și prin administrarea unor comprimate orale, zilnic, care să blocheze și sursa de testosteron din glanda suprarenală (de regulă, bicalutamida).

〉Secreția de testosteron mai poate fi oprită rapid și prin efectuarea orhiectomiei bilaterale (îndepărtarea chirurgicală a testiculelor), însă, odată cu dezvoltarea preparatelor farmaceutice mai sus amintite, această variantă de castrare chirurgicală este rezervată doar cazurilor diagnosticate tardiv, într-un stadiu foarte avansat de boală, cu multiple metastaze ce pun în pericol viața pacientului și unde se dorește o scădere foarte rapidă a nivelurilor de testosteron.

〉Tratamentul hormonal clasic (analog/antagonist de Lh-Rh + antiandrogen oral) nu este un tratament cu viză curativă, el fiind rezervat pacienților cu boală avansată care nu sunt într-o stare de sănătate corespunzătoare pentru a urma un tratament activ cu viză curativă (care poate fi mai agresiv) sau pacienților diagnosticați direct în stadiu metastatic, ca tratament de fond, în combinație cu alte tratamente, după cum este prezentat în continuare, în capitolele următoare, în această broșură.

〉Tratamentul hormonal prezintă unele beneficii, dar și unele efecte adverse potențiale, în special la pacienții cu afecțiuni cardiovasculare pre-existente, de aceea este bine să discutați cu medicul dumneavoastră urolog și/sau oncolog despre opțiunea terapeutică cea mai potrivită pentru dumneavoastră.