〉Strategia de bază în ceea ce privește screening-ul în cancerul de prostată (evaluarea posibilității existenței aceste afecțiuni la pacientul care nu prezintă acuze), în țările în care acesta este implementat, include examenul clinic al prostatei, prin tușeu rectal și măsurarea concentrației PSA (antigenul specific prostatic) în sânge.
〉PSA-ul este o enzimă produsă de celulele prostatei (inclusiv la bărbații sănătoși), deci toți bărbații prezintă un anumit nivel al PSA-ului. Dacă această valoare depășește o anumită limită (în funcție de vârsta pacientului, dimensiunea prostatei, dar și de istoricul pacientului), medicul urolog poate recomanda mai multe investigații pacientului cu suspiciune de cancer de prostată și, dacă este necesar, biopsia de prostată.
〉Această procedură se realizează pe cale trans-rectală sau trans-perineală sub ghidaj ecografic. Astfel, cu ajutorul unui transductor ecografic (sondă de ecograf), care are atașat un sistem de ghidaj, pe care se introduce un ac de puncție, se prelevează 12 fragmente de țesut prostatic (fragmente biopsice) din zonele periferice ale prostatei (în mod obișnuit, se pot preleva mai multe sau mai puține fragmente în funcție de volumul prostatei), care se vor trimite către departamentul de anatomie patologică pentru un diagnostic de certitudine – numit și diagnostic histo-patologic.
〉De obicei, procedura se efectuează în ambulatoriu și durează câteva minute, fiind necesară doar anestezie locală (unii medici urologi pot efectua puncția și sub anestezie loco-regională – rahianestezie sau sub anestezie generală în funcție de particularitățile pacientului), în condiții normale de aport alimentar, uneori recomandându-se a fi efectuată și o clismă înainte de procedură. De regulă, este nevoie de efectuarea analizelor de urină înainte de efectuarea procedurii și de o cură scurtă cu antibiotice atât înainte cât și după procedură.
〉Pacienții nu trebuie să utilizeze medicamente de tipul antiagregantelor plachetare (aspirina, clopidogrel) sau anticoagulantelor orale (warfarină, etc.), deoarece riscul de sângerare, atât în timpul procedurii dar și după efectuarea acesteia este foarte mare.
În prezent există medici urologi care pot recomanda efectuarea examenului RMN-mp (rezonanță magnetică nucleară multiparametrică) înainte de a se decide pentru efectuarea biopsiei de prostată. Prin acest examen imagistic este posibilă descrierea anatomiei prostatei și identificarea unor leziuni cu suspiciune de malignitate. Uneori, când examenul RMN-mp sugerează că șansele pacientului de a avea un cancer de prostată semnificativ din punct de vedere clinic (agresiv și/sau avansat la momentul diagnosticului) sunt foarte mici, adică atunci când acest examen nu detectează nici o zonă suspectă de carcinom la nivel prostatic, se poate chiar abandona ideea de puncție biopsie prostatică.
Rezonanţa
Magnetică
Nucleară
〉Atunci când examenul RMN identifică o leziune suspectă de cancer de prostată, se poate recomanda biopsia prostatică cu fuziune de imagini (combinarea imaginilor obținute în urma examenului RMN cu cele obținute în urma examenului ecografic direct, cu ajutorul unui ”software” special, procedura numindu-se în literatura anglo-saxonă ”fusion biopsy”). Această procedură oferă posibilitatea recoltării țintite a fragmentelor biopsice din zonele suspecte de cancer, dar și din zona periferică a prostatei, de unde își au originea circa 3 sferturi din cazurile de cancer de prostată. Fragmentele de țesut prostatic astfel obținute sunt trimise către laboratorul de anatomie patologică pentru rezultatul histo-patologic. De regulă, acest rezultat este disponibil într-un interval variabil de timp, în funcție de specificul laboratorului, ce poate varia de la câteva zile la câteva săptămâni.
Computer Tomograf
〉În cazul diagnosticului de cancer de prostată, gradul de agresivitate al acestuia se determină pe baza mai multor elemente: cu ajutorul scorului Gleason, care presupune evaluarea microscopică a celulelor tumorale, pe baza valorii PSA și a examenului clinic al prostatei. Acestea încadrează tumora într-o grupă de risc, care se corelează strâns cu estimarea răspunsului la tratament și progresia generală a tumorii (prognostic). În funcție de acest risc, se recomandă încadrarea pacientului nou diagnosticat într-un stadiu de boală, evaluare ce trebuie făcută în unele cazuri cu investigații suplimentare: examen RMN, examen CT (computer-tomograf) și/sau scintigrafie osoasă pentru a evalua limitarea bolii la glanda prostatică, prezența adenopatiilor (creștere în dimensiune a ganglionilor limfatici) abdominale și/sau pelvine sau a leziunilor osoase.